Ziua a V-a

Florentin Stoian (39 ani) a absolvit Liceul de Artă din Brăila, Facultatea de arte vizuale din Oradea și are o licență în Istoria și teoria artei la Universitatea Națională de Arte din București. Stagiatura și-a făcut-o pe șantierul domnului Cornel Pașcanu la Tulcea. O influență importantă a avut-o, în devenirea sa, colegul său Cătălin Buzoianu, pe care îl consideră un exemplu demn de urmat. A început să picteze icoane având o bază clasică și după trei ani în învățământul de artă, după șantiere de frescă în Maramureș, a hotărât că icoana îi este cel mai aproape de suflet.

Lucrarea pe care o realizează la acest simpozion are la bază o icoană descoperită la Curița, o localitate din zona Oneștiului. Participând la o campanie a Patriarhiei, în care erau inventariate bisericile monument din Moldova, a găsit două icoane depozitate în altarul bisericii din această localitate: Maica Domnului și Sfântul Nicolae. Există și o a treia icoană, în aceeași manieră, care îl înfățișează pe Arhanghelul Mihail, icoană ce se află la Muzeul din Borzești. I-a plăcut foarte mult sinceritatea execuției meșterului popular, astfel încât a ținut să o aducă în atenția publicului. În același timp, consideră că această icoană nu este de factură moldovenească și presupune că a fost adusă din Țara Românească.

Despre Iconari în Otopeni spune că este un context viu, în care poți beneficia de un schimb de experiență, de idei, de cunoștințe tehnice, chiar și de materiale și unelte, că poți vedea cum se dezvoltă și cum gândește cel de lângă tine. Spre exemplu, a văzut la Ovidiu Gliga cum începe armonizarea fondurilor calde, pe care vine apoi cu culorile reci. Sunt etape pe care nu le poti decela într-o lucrare finită. Se bucură de participarea la acest simpozion ca de un curs practic intensiv, în care sunt încurajate căutările sincere în domeniul iconografiei, ceea ce ce unește și transformă oamenii. Se consideră deocamdată mai aproape de tradiție, al cărei vocabular îl deprinde, în perspectiva unei eventuale inovații.