sâmbătă, 16 noiembrie 2019


 Alin Pater (33 ani) a absolvit Liceu de arte Sabin Drăgoi din Arad. A urmat cursurile Facultății de Arte plastice de la Universitatea de Vest din Timișoara, unde a absolvit inclusiv masterul în conservare și restaurare. Încă de mic, părinții l-au îndreptat spre desen și, foarte curând, la Palatul copiilor, a descoperit că icoana îl atrăgea. Un moment decisiv l-a consitituit apariția în proximitatea sa, a artistei Angela Hanc, care preda la Palatul copiilor, și care i-a împrumutat o carte de iconografie - Truda iconarului. De atunci, a citit tot ce a găsit pe tema icoanei și a provocat multe discutii pe această temă cu profesoara sa. Adevărata școală consideră, însă, că a dobândit-o pe șantiere.
La început, desconsidera icoana pe sticlă, crezând că oricine poate face asta și i se părea că este un tip de limbaj mai greu accesibil decât cel al icoanei culte. I se pare nedrept că icoana populară este considerată arta săracilor, fiind mai puțin apreciată decât icoana pe lemn, fresca și mozaicul. Iubește icoana pe sticlă, pentru frumusețea ei frustă și pentru mesajul ei direct, pentru funcționalitatea imaginii, cu mai puține teoretizări filozofice și o asemuie cu o gură de aer proaspăt. Există și în icoana populară modele clasice de la care, însă, artistul își permite să devieze căci consideră mai importantă viața icoanei decât copierea unui model. Nu de puține ori, se abate de la linia izvodului, pentru că spune că o copiere fără discernământ a modelelor doar pentru că sunt vechi, nu garantează valoarea. Căci și în vechime se făceau lucruri bune și mai puțin bune.
La simpozion, o pictează pe Cuvioasa Varvara, de care s-a apropiat citind viața sfintei. A adunat elemente și a compus scene, astfel încât icoana să se susțină teologic și estetic. Spune că apropierea de un sfânt, atunci când lucrezi o icoană, evlavia pe care o ai la acel sfânt ajută la clarificarea unor detalii importante. Fiecare lucrare aduce, dincolo de o provocare tehnică, o provocare duhovnicească, cu impact în sufletul celui ce lucrează. Nu de puține ori este greu de prevăzut dacă tu alegi icoana sau icoana te alege pe tine. Tradiția și inovația nu sunt în viziunea sa plasate pe o axă în puncte diametral opuse. Nu consideră că tradiția aparține trecutului și inovația viitorului, ci, mai curând că ochiul iconarului poate selecta elemente insolite din pictura veche, lucruri ce sunt de o incredibilă actualitate și care, puse într-o altă sintagmă, pot avea un caracter de inovație. Pentru asta însă este nevoie de responsabilitate și discernământ.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu