Iconari in Otopeni: noiembrie 2015

Zilele de lucru au fost urmate de zile de lucru la Otopeni. Icoanele au fost încheiate, crucile dverelor cusute, mozaicul așezat în formă și culoare, crucea cu molenii. Aliniate pe șevalete de-a lungul culoarului generos de la intrarea în Centrul Cultural “Ion Manu”, lucrările vorbesc despre un spațiu de lucru neîntrerupt, despre copii, artiști, clerici și mireni ce s-au întâlnit, despre înțelegerea vie și reînnoirea euharistică în morfologia plastică a icoanelor și a celorlalte obiecte liturgice care alcătuiesc și sprijină pașii noștri pe drumul ce ni se deschide.

Sâmbătă s-au oprit cele făcute și au început cele vorbite. Tema iconostasului în tradiția bizantină a fost dezvoltată în cadrul unor studii de caz, demersuri explicative, asocieri cu alte expresii liturgice, vecinătăți arhitectonice. Studiul formei în care este transpusă structura Scripturii și a Tradiției și al variației sale în timp, variație acordată teologic, suprapunerea de sensuri, totul într-o bună măsură și rânduială ortodoxă au concluzionat asupra iconografiei care depășește sentimentalul contemplativ, pasiv, stimulând sufletul să se miște, să intre în dănțuirea rugăciunii.

În fața iconostasului, ca și în fața porții Raiului, prin care putem pătrunde duhovnicește, ni se împărtășește icoana lui Hristos ca înfățișare văzută a Sfintei Împărtășanii așa ca să putem cânta, precum troparul din slujba Utreniei din prima zi a Postului Mare, “În Biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide-ne nouă ușa milei tale”.

11 participanți, 7 invitați la conferințe, 4 zile de atelier, o zi de discuții rezumă astfel prima parte a ediției a treia “Iconari în Otopeni”. Expoziția, ce abordează tema iconostasului în biserica ortodoxă, propunând o (re)așezare a practicii în tradiția bizantină, va fi deschisă publicului până în data de 20 decembrie. Alături de ea, catalogul destinat simpozionului, reunind în paginile sale toate momentele evenimentului, va încununa și aceasta ediție.

Revenim așadar curând !

Evenimentul este realizat cu sprijinul Primăriei Orașului Otopeni și al Centrului Cultural ”Ion Manu”.

Parteneri: Librăria Bizantină, Total Comunicare, Rost, Square Media, Librăria Sophia, Școala Agatonia

Parteneri media: Igloo, Lumea Credinței, Pemptousia, Observator Cultural, Jurnalul de Ilfov, Familia Ortodoxă, TVR 1, Universul Credinței, Radio Trinitas, Fundația Calea Victoriei

Ziua a 5-a

A sosit și ziua conferințelor. În holul central au fost etalate icoanele, mozaicul cu Chipul Maicii Domnului, Moleniile, dar și crucile brodate cu migală de către Carmen Paiu.

Elena Murariu, într-un stil suplu și alert, ne-a spus povestea iconostasului de la Cotroceni, cel găzduit acum la Muzeul Național de Artă. Ne-a demonstrat, o dată în plus, aserțiunea conform căreia copia salvează originalul, iar întâmplările prin care a trecut vreme de șase ani, cât a durat pictarea iconostasului care se află astăzi în biserica de la Cotroceni, au fost relatate cu mult simț al umorului. Părintele Jan Nicolae a observat faptul că Elena Murariu vorbește la fel de frumos precum pictează și auditoriul sperăm că împărtășește această părere.

A venit rândul profesorului Ion Minoiu să ne facă o prezentare elaborată despre legătura de structură dintre icoanele pictate și cele glăsuite. Schemele de compoziție se dezvoltă similar în tropare și în icoane. Desigur că în limba greacă metrica și numărul de silabe sunt mai ferm respectate, dar la exemplificarea vocală a cântărilor, secondat de Gabriel Duca pentru ison, domnul profesor ne-a încântat cu vocea caldă și nuanțată a domniei sale.

După pauza de masă, prilej pentru discuții non- formale, a venit rândul prezentării consistente a Mihaelei Palate, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Patriarhul Iustinian din București. O primă parte, un eseu despre porți și ferestre, despre rolul și rostul lor în iconomia ortodoxă, a servit drept preambul pentru miezul expunerii, în care iconostasul a fost privit pe de-o parte drept zidul de la poarta raiului, dar și drept poartă de la zidul raiului. O expunere interesantă, vie, în care se vădește experiența de la catedră.

A urmat părintele Jan Nicolae, de la Biserica Micești – Alba, care ne-a făcut un excurs despre iconostasul ale cărei icoane au putut fi admirate în acest an, la Cuhnia de la Mogoșoaia, înainte de a fi așezate în tâmpla sculptată nobil și auster de Virgil Scripcariu. Intradosul iconostasului adună la un loc figuri insolite de mari teologi, cei ce au vorbit, în scrierile lor, despre rolul și rostul Euharistiei. Ore în șir am fi putut asculta cuvântul viu al părintelui, cel ce ne-a devenit atât de apropiat cu prilejul ultimelor două ediții ale simpozionului Iconari în Otopeni.

Domnul profesor arhitect Șerban Sturza ne-a prezentat intervențiile domniei sale în spațiul eclezial, cu prilejul a trei proiecte: o biserică de la Timișoara, situată în drumul studenților, biserica unei comunități ortodoxe din Munchen și proiectul în derulare de la Șinca Nouă. Concluzia arhitectului după aceste experiențe nemijlocite este aceea că spațiul bsericii are cerințe suplimentare și multe provocări cărora trebuie să le răspunzi, și că poți, privind la modele clasice, să-ți înfrânezi tendința de a fi original, spre elaborarea unei bune soluții arhitecturale.

Ultima prezentare, cea a părintelui Siluan Timbuș de la Nicula a fost un istoric al iconostasului cel pe care îl știm noi astăzi. Formula rusească, cea cu cinci registre, și care acoperă aproape în întregime deschizătura absidei altarului, este de dată relativ recentă, dacă ne raportăm la templonul bizantin sau la iconostasul de piatră, cu unul – două registre. Părintele este susținătorul vizualizării în integralitatea sa a imaginii Maicii Domnului, pictată în absida altarului, imagine care consfințește cântarea: În biserica slavei tale stând, Fecioară, în cer a sta ni se pare.

Discuțiile despre câte registre este bine să aibă un iconostas au rămas deschise, însă faptul că am reușit să aducem în discuție acest subiect, faptul că subiectul iconostasului a fost problematizat într-o asemenea manieră, cu puncte de vedere ale unor specialiști cu bună vizibilitate în acest domeniu, ni se pare ținta atinsă a acestei celei de-a treia ediții a simpozionului Iconari în Otopeni. Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne vedem cu toții la anul, la cea de-a 4-a ediție.

Ziua a 4-a

Vineri, după prânz, icoanele au fost gata. Un tur de forță al participanților le-a adus la un numitor comun. Detaliile ce circulă dintr-o icoană în alta, dau unitate întregului, imaginea generală este una coerentă, chiar dacă se vede bine că nu sunt făcute de aceeași mână.

Am întrebat participanții cum se raportează la această experiență a lucrului deschis pentru public. Le-ar fi plăcut să aibă ceva mai mult timp de vorbit între ei și cu cei ce i-au vizitat, dar au fost concentrați fiecare la ce a avut de făcut. Acasă, pictarea unei icoane de dimensiuni și dificultate similare, durează, în cel mai bun caz, dublu ca timp, când nu o lună, căci rareori iconarii găsesc răgazul să lucreze compact atâtea ore. Și nu în ultimul rând, le-ar fi plăcut să poată beneficia de experiența la vedere a maeștrilor, acum vreme de mai bine de zece-cinsprezece ani, când își făceau ei ucenicia. Cei mai mulți dintre ei au avut un demers propriu de căutare a surselor și a resurselor care să le faciliteze accesul la acest domeniu de nișă.

Propuneri ale participanților pentru edițiile viitoare, ar fi o ediție la care să fie invitați soț și soție, căci nu sunt puține cuplurile care au aceleași preocupări, sau pictarea mai multor panouri de mari dimensiuni, cu posibilitatea de intervenție comună, în diferitele etape. Personal, găsesc că sunt provocatoare ambele sugestii, rămâne de văzut dacă au și aplicabilitate practică.

Ziua a 3-a

Puțin lipsește ca icoanele să nu fie depline. Astfel că, după prânz, au fost etalate. Mi-am adus aminte de Boris Vian, care spunea că Bunul Dumnezeu stă în detalii. În detaliile semnificative, desigur, cele ce vor migra dintr-o icoană ăn alta, pentru a crea acel caracter unitar de care o construcție cum este iconostasul, are atâta nevoie: aureole, litere, elemente de décor vegetal sau de veșmânt, un strop de roșu aici, o pată verde sau stacojie dincolo, pentru a echilibra întregul. Ceea ce este surprinzător pentru noi, toți ceilalți, care nu pictăm, este această unitate in diversitate. Căci, deși fiecare iconar așează la fel zemurile, blicurile, umbrele, volumele, rezultatele sunt surprinzător de diferite. Fiecare imprimă icoanei un ritm interior, fiecare icoană captează o parte însemnată din personalitatea autorului ei.

La etaj, Laurențiu Bozgă așează cu minuție sute de pietre, ceva mai mari decît o gămălie, într-un mozaic cu chipul Maicii Domnului. Și-a luat drept maeștri pe cei mai iscusiți meșteri din vechime. Tinerețea constrastează puternic cu lucrul finit al mânilor sale, căci te gândești că i-au trebuit ani buni pentru a pune în operă chipul Sfântului Ioan Gură de Aur și figurile întregi ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, lucrare ce aparține Patriarhiei Române, din câte am înțeles.

Mărturia participanților este aceea că, oricât de puțin ai vrea să te lași influențat, plutește un duh care te face să îți acomodezi abordarea, în consonanță cu ceilalți și că această împreună lucrare lasă prea puțin loc pentru experiment. Pe de altă parte, însă, această comunicare te îmbogățește.

Așteptăm cu interes, finalul acestei lucrări.

(Mădălina Mirea, curator)

Și iată așadar cum a arătat finalul întregului atelier. Puteți vedea lucrările realizate la Centrul Cultural "Ion Manu" din Otopeni până în 20 decembrie 2015.

Între timp am început lucrul la cartea prezentei ediții. Ne întoarcem să vă povestim în scurt timp!

Le mulțumim între timp tuturor celor care ne-au sprjiinit cu fapta și cu gândul, mai ales:

Primăriei Orașului Otopeni și al Centrului Cultural ”Ion Manu”

Partenerilor: Librăria Bizantină, Total Comunicare, Rost, Square Media, Librăria Sophia, Școala Agatonia

Partenerilor media: Igloo, Lumea Credinței, Pemptousia, Observator Cultural, Jurnalul de Ilfov, Familia Ortodoxă, TVR 1, Universul Credinței, Radio Trinitas, Fundația Calea Victoriei