Ziua a IV-a

 Zi plină, cu grupuri de vizitatori mari și mici, cu povești minunate de viață și artă.
Ars longa, vita brevis, pare a fi deviza celor ce rămân, ore întregi, în fața șevaletelor.

Mirela Klein Kirițescu, din București, vine din  înrudirea îndepărtată, prin alianță, cu însuși Ioan Inochentie Micu Klein.  Antrenată la școala lui Alexandru Nicolau,  a avut, încă din copilărie, o relație bună cu desenul și, deși nu a urmat învățământul artistic, a ales facultatea de Teologie - Artă Sacră. A făcut apoi masteratul la Universitatea Națională de Arte, secția Artă Murală.
I-a fost arondată doamna Maria Brâncoveanu, pentru că fiecare a trebuit să înfățișeze chipul unui localnic. La baza lucrării sale, stă cartea Doamna Maria Brâncoveanu - Tainica biruință a lacrimilor, o documentare întru canonizare a acestei femei cu o putere ( după părerea mea), fără comună măsură. Portretul, figură întreagă, este flancat de ctitoriile sale, de la începutul secolului al XVIII - lea: bolnița Mănăstirii Hurezi, Biserica Dintr-o zi și Surpatele
Motivele vegetale, de sorginte venețiană, ce împodobesc amplul său veșmânt, fac trimitere la haina împărătesei Elena, așa cum apare ea la Hurezi.
La iconari în Otopeni se simte ca într-o familie și și-ar dori să aibă mai mult timp, să îi poată privi la lucru și pe ceilalți participanți. Îi plac excursiile în grup și i s-ar părea că mai multe momente de comuniune ar fi binevenite.

Mezina grupului, Veronica Budai, vine de la Cluj. La mirarea mea că pictează cu mâna stângă, răspunde cu candoare: am văzut mulți pictori stângaci. Și eu, adaugă, hâtru, vecinul ei de șevalet, Dan Isailă.
Veronica a lucrat toată copilăria icoane pe sticlă, iar cînd a crescut, tuturor li s-a părut de la sine înțeles ca fiica preotului să meargă la Artă Sacră, la Cluj. A fost în taberele de pictură organizate de părintele Pantelimon la Oașa, și se revendică din proximitatea maestrului său Alexandru Săsărman.
Contrat opiniei generale, că este greu pentru fete pe șantiere, consideră că, dacă găsești maestrul care să te inspire, poți rezista și chiar face treabă bună, în ani, cu răbdare și abnegație.
Panoul pe care îl înfățișează pe voievodul Mihai Viteazul, personaj de calibru, necanonizat, îi place, pentru că o provoacă, îi ridică probleme.
Se simte, aici, mai curând ca un învățăcel, nu precum cineva care face o demonstrație de virtuozitate, cum consideră că este cazul celorlalți participanți. Ritmul alert o ține în priză și se simte ca pe șantier, când stai pe schelă, uneori, de dimineața până seara.
Se bucură nespus că are prilejul să întâlnească oameni pe care, altfel, nu ar fi avut ocazia să-i cunoască îndeaproape.

Am profitat de vizita lui Mihai Coman, ca să putem vorbi cu părintele Luca, dar, despre asta, într-o relatare viitoare

Nu uitați, că vă așteptăm, alături de noi!

Echipa Iconari în Otopeni