Dan Isailă a lucrat, în anii de formare, icoană, frescă și pictură de șevalet deopotrivă. Pentru această ediție a Iconarilor în Otopeni, a propus un medalion central cu chipul Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, înconjurat de zece dintre cele mai importante ctitorii ale sale: Hurezi, Sfântul Spiridon Nou, Polovragi, Govora, Râmnicu Sărat, Brâncoveni, Precista (Focșani), Ocnele Mari, Mogoșoaia și Mamu. Ctitoriile au fost tratate fără scrupul arhitectonic. Pictorul a ales să subordoneze detaliul semnificativ compoziției și ornamentului, pentru că el consideră că, într-un loc ce permite plasarea unui ornament, poți ,,scăpa” de rigoarea programului iconografic.

Fresca, pe care ne-a propus-o, a fost gata în doar trei zile și din ea se desprinde nevoia pictorului de a problematiza imaginea. Deși încearcă să lucreze în spiritul pictorilor brâncovenești, nu se sfiește să modifice raporturile dintre elementele principale și cele secundare, nici să creeze tensiuni, un mic accident sau, după caz, o ieșire din cadru, un pasaj neașteptat. Dan Isailă consideră că și cei din vechime căutau aceste posibilități, care să le permită să iasă din normă. Așa se face că, de peste veacuri, vechii zugravi ne fac un semn discret, încărcat cu ironie și/sau umor.

Găsește că prilejul care i se oferă acum, să cunoască oameni din breaslă, este unul rar și prețios.

Se bucură, în general, atunci când, în negocierea programului iconografic cu comanditarii, reușește să îmbogățească și să completeze o rețetă ce pare, la prima vedere simplă, deci sigură. Nu este adeptul proiectelor copiate și consideră esențial rolul de mediator al preotului între gustul publicului, al ctitorului și personalitatea artistului, mai cu seamă, dacă arhitectura nu te inspiră sau nu e ofertantă.

În raportul dintre tradiție și inovație, Dan Isaliă nu caută conflictul. Este de dorit, după părerea lui, să te așezi armonilos în tradiție și să o continui nu opunându-te ei, nici copiind, ci încercând să mergi puțin mai departe. Spune că nu e dogmatic și canonic să pictezi ca Teofan, căci el însuși era avangardistul de serviciu în vremea lui.