Ziua a V-a

Andrei Mușat (30 ani) a absolvit liceul de artă. Are două licențe. Una însoțită de master la secția murală a 

Universității Naționale de Arte, cealaltă la secția de artă sacră a Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul" din București. Lucrarea sa de doctorat, în curs de publicare, pe care a susținut-o la Universitatea de Vest din Timișoara sub îndrumarea Suzanei Fântânariu, are ca temă Kitschul: simulacrul religios în Europa de Sud-Est post-totalitară. A studiat doi ani la Berlin la Institutul de Istoria imaginii și artei - Universitatea Humboldt. În această ediție a simpozionului, propune icoana Sfinților Arhangheli Mihai și Gavriil, într-o manieră arhaică, ce amintește de pictura romanică și cea creștină a primelor veacuri. ,,Îmi doream de multă vreme să fac îngerii în aceste proporții cu șase capete în loc de cel puțin șapte și jumătate cum vor toți. Dar niciodată nu am avut ocazia. Unde, dacă nu aici, să fi putut face un asemenea experiment?"

Cea mai mare provocare consideră că este aceea de a ține în frâu academia din tine. ,,După ce te-ai hrănit din libertatea voluptuoasă a modelelor care ți-au fost propuse, la care se adaugă formele pe care vestul le privilegiază, după ce vezi cele mai actuale experimente plastice din occident și înțelegi gustul europeanului pentru forme primitive, brute, faci o buclă și vezi la tine acasă o cultură criptată într-o aparentă incultură și simplitate. Am numit aici arta populară. Mă bucur că la acest simpozion nu se forjează pe tiparul țăranului autentic pe care să-l mitizăm." Dacă reușești să ții în frâu academia din tine, care te provoacă să-i corectezi pe cei vechi, poți spera să faci o modestă reproducere care împrumută parțial din libertatea pictorului popular. Eu leg arta populară de ideea de libertate, mai curând decât de povești cu căciula dacică".

Pentru simpozionul Iconari în Otopeni și-ar dori o vizibilitate sporită, mai cu seamă în rândul publicului larg. Se revendică din arealul conceptual al lui Sorin Dumitrescu, vizibil mai cu seamă în desenele sale. La tradiție se raportează într-un mod dinamic, considerând că este important cât poți lua din limbajul clasic, astfel încât să nu cazi în clișeu și în kitsch așa cum la artiștii foarte artiști există riscul dinamitării imaginii sacre. Și-ar dori să nu mai stăm cu spatele la propriul patrimoniu, să valorizăm modelele locale, fără a apela la naționalisme ieftine. Dezaprobă reprezentările Maicii Domnului care se șterge la ochi cu tricolorul românesc.