Alin Pater (33 ani) a absolvit Liceu
de arte Sabin Drăgoi din Arad. A urmat cursurile Facultății de
Arte plastice de la Universitatea de Vest din Timișoara, unde a
absolvit inclusiv masterul în conservare și restaurare. Încă de
mic, părinții l-au îndreptat spre desen și, foarte curând, la
Palatul copiilor, a descoperit că icoana îl atrăgea. Un moment
decisiv l-a consitituit apariția în proximitatea sa, a artistei
Angela Hanc, care preda la Palatul copiilor, și care i-a împrumutat
o carte de iconografie - Truda iconarului. De atunci, a citit
tot ce a găsit pe tema icoanei și a provocat multe discutii pe
această temă cu profesoara sa. Adevărata școală consideră,
însă, că a dobândit-o pe șantiere.
La început, desconsidera icoana pe
sticlă, crezând că oricine poate face asta și i se părea că
este un tip de limbaj mai greu accesibil decât cel al icoanei culte.
I se pare nedrept că icoana populară este considerată arta
săracilor, fiind mai puțin apreciată decât icoana pe lemn, fresca
și mozaicul. Iubește icoana pe sticlă, pentru frumusețea ei
frustă și pentru mesajul ei direct, pentru funcționalitatea
imaginii, cu mai puține teoretizări filozofice și o asemuie cu o
gură de aer proaspăt. Există și în icoana populară modele
clasice de la care, însă, artistul își permite să devieze căci
consideră mai importantă viața icoanei decât copierea unui model.
Nu de puține ori, se abate de la linia izvodului, pentru că spune
că o copiere fără discernământ a modelelor doar pentru că sunt
vechi, nu garantează valoarea. Căci și în vechime se făceau
lucruri bune și mai puțin bune.
La simpozion, o pictează pe
Cuvioasa Varvara, de care s-a apropiat citind viața sfintei. A
adunat elemente și a compus scene, astfel încât icoana să se
susțină teologic și estetic. Spune că apropierea de un sfânt,
atunci când lucrezi o icoană, evlavia pe care o ai la acel sfânt
ajută la clarificarea unor detalii importante. Fiecare lucrare
aduce, dincolo de o provocare tehnică, o provocare duhovnicească,
cu impact în sufletul celui ce lucrează. Nu de puține ori este
greu de prevăzut dacă tu alegi icoana sau icoana te alege pe tine.
Tradiția și inovația nu sunt în viziunea sa plasate pe o axă în
puncte diametral opuse. Nu consideră că tradiția aparține
trecutului și inovația viitorului, ci, mai curând că ochiul
iconarului poate selecta elemente insolite din pictura veche, lucruri
ce sunt de o incredibilă actualitate și care, puse într-o altă
sintagmă, pot avea un caracter de inovație. Pentru asta însă este
nevoie de responsabilitate și discernământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu