Florin Deaconu (36 ani) este absolvent al Liceului teoretic Mihai Eminescu din Bârlad. După mai mulți ani, în care a urmat cursurile de pictură la clubul copiilor, a urmat cursurile Facultății de Artă Sacră din Iași. Aici l-a avut profesor pe Tudor Vasile, cel ce s-a numărat printre participanții simpozionului nostru, la editia a IV-a.

Încă din liceu, a lucrat icoană și a participat la numeroase tabere de creație, fără însă a fi convins că pictura bisericească va fi drumul lui. Cu timpul, însă, a simțit că aceasta ar fi alegerea corectă. În facultate, procedura de autorizare a unui pictor bisericesc i se părea extrem de anevoioasă și multele ore pe care le petrecea pe schelă îi dădeau senzația că nu va putea să rămână în acest areal. Ajutorul a venit de la o colegă, care l-a chemat pe un șantier. Ea știa foarte clar ce trebuia să facă și, desenele ei, observate îndelung, vreme de 2 ani, de ucenic au constituit inițierea artistului. A primit apoi comenzi sporadice și lucrurile au început să se lege. Icoana pe care o pictează aici (Sfântul Prooroc Ilie) îl bucură, atât pentru că se pretează caracterului popular, dar mai ales pentru faptul că pe fiul său de 5 ani îl cheamă Elisei. Principala provocare a fost aceea că, dacă până acum a lucrat neconstrâns, este prima dată când trebuie să lucreze în manieră populară.

 Se bucură de această participare, pentru că are confirmarea că face parte dintr-un grup cu aceleași interese, căutări și frământări, iar faptul că se numără printre ei, îl consideră ca pe o recunoaștere că a trecut perioada de ucenicie, că a parcurs niște etape necesare. Îi place să experimenteze și nu de puține ori își caută inspirație în pictura laică, fiind mai puțin ancorat în tradiție. Consideră că tehnica este un element secundar pentru redarea conținutului și că cel mai important lucru este ca mesajul icoanei să fie cel corect. Se bucură că are prilejul să ia contact direct cu lucrările celorlalți iconoari, văzute pe internet. Apreciază în mod deosebit discuțiile libere între participanți, despre icoană și nu numai, iar faptul că participarea se face pe bază de invitație reprezintă o încurajare pentru cel invitat și o recunoaștere implicită a lucrului său.