Toma Victor este absolvent de teologie artă sacră și a ajuns să picteze icoane datorită unui profesor de religie din școala primară. Blândețea acestuia a avut un impact major asupra copilului de atunci și i-a schimbat percepția asupra lucrurilor din jur. A fost cel dintâi profesor care i-a dus la biserică și i-a împărtășit pentru prima oară. Pe parcursul uceniciei sale a avut susținerea părinților care nu s-au împotrivit acestei îndeletniciri. În liceu, a întâlnit pe Marian Nan care l-a luat în vacanțe pe șantier. Acolo a fost pe mai mulți ani adevărata lui ucenicie. Astfel, optiunea pentru secțiunea pentru artă sacră de la teologie a venit de la sine. A lucrat mult în facultate în restaurare și a urmat, apoi, pașii clasici: stagiatura, examenul etc. 

Tema pe care a adus-o la iconari în Otopeni a fost negociată îndelung cu Ioan Popa pe schițe. Inițial era vorba să facă o reproducere a lui Mircea cel Bătrân așa cum apare el la curtea domnească. Ulterior, însă, s-a gândit la o compoziție complexă în care a fost adăugat și sfântul Nicodim de la Tismana la sfatul și cu ajutorul căruia Mircea cel Bătrân a ctitorit Cozia. Ctitoriile Cotmeana și Brădetu sunt adăugate compoziției, iar în registrul superior este înfățișat Iisus Emanuel primind jertfa pe tipicul unui tablou votiv. Și-a propus să pună în evidență, mai cu seamă, detaliile relevante.

În ceea ce privește situarea sa pe scala dintre tradiție și inovație, consideră că lucrurile sunt deja clarificate, că în tradiție nu prea mai ai ce adăuga și că orice ai încerca să adaugi, trebuie să preiei de undeva.