Mihai Neaga ne-a făcut el însuși o mărturisire de credință pe care o redăm ca atare în cele ce urmează:

,,

Ca pregatire profesionala sunt absolvent de ASE, nu am studiat nici arte nici teologie. Obisnuiam sa mai desenez portrete din cand in cand, dar era doar un hobby. In 2014 inca lucram la o multinationala de renume, in domeniul financiar, castigand bani frumosi. Insa nu eram implinit, simteam ca-mi pierd sufletul si ca ma indepartez de Dumnezeu. A venit apoi un moment de rascruce, cand s-a nascut primul meu copil, si am hotarat sa risc, renuntand la stabilitatea financiara si incercand sa ma apropii de Dumnezeu prin icoana (am simtit o chemare). Am intrat in concediu de crestere copil, cu gandul ca voi avea un an la dispozitie sa vad daca chiar pot trai din icoana. Si Dumnezeu, de atunci si pana astazi, m-a ajutat neincetat, rasplatindu-ma peste masura la care ma asteptam eu. La nici un an de cand am inceput sa exersez, l-am cunoscut pe Ioan si am mers cu el in Sf Munte, ajutandu-l la pictura bisericutei Sf Ipatie de langa Man. Vatoped. Apoi l-am cunoscut pe George Rascanu, care a fost un fel de mentor pentru mine, ajutandu-ma tot timpul cu sfaturi, si facandu-ma sa inteleg ce inseamna sa fii iconar: Sa ai liniste, sa nu te risipesti, este ca la rugaciune. Daca nu ai pace in inima nu te poti ruga, nu poti dialoga cu Dumnezeu. Icoana este truda umila prin care omul daruieste rodul mainilor sale lui Dumnezeu.

Am ales sa-l reprezint pe domnitorul Basarab I, pornind de la reprezentarea din Deisisul de la Curtea de Arges (se presupune ca este Basarab I, dar nu se poate spune cu certitudine) unde este reprezentat cu mainile intinse catre Hristos, ilustrand smerenia sa si viata inchinata lui Dumnezeu. Cercetand si viata voievodului, am descoperit ca a fost un om cu adevarat intelept, viteaz si iubitor de neam, demonstrand acestea prin biruinta in faimoasa batalie de la Posada, prin care a inlaturat dominatia ungara si a unificat teritoriile din regiune, intemeiand Tara Romaneasca. Am incercat sa-l reprezint pe Basarab I ca un conducator bizantin neinfricat, dar in acelasi timp smerit, vadind inclinatia lui catre ortodoxie. De obicei imi place sa adopt un stil traditional, inspirandu-ma din icoanele si frescele apartinand dinastiilor comnene si paleologe.

Iconari in Otopeni inseamna pentru mine o provocare, in primul rand tehnica. Este prima oara cand pictez cu emulsie. De asemenea, nu este usor sa renunti la linistea atelierului si rigurozitatea propriului program, si sa lucrezi cu public, comunicand cu oamenii. Doua aspecte mi se par, insa, cele mai importante. Unul, am invatat foarte mult in aceste zile de la ceilalti iconari, nu numai privind, ci schimband impresii, si propuneri concrete la framantarile si intrebarile pe fiecare dintre noi le avem cu propriile lucrari. Iar in al doilea rand, acest atelier deschis reprezinta, din punctul meu de vedere o mana intinsa celor care cauta sa invete si sa acumuleze cat mai multa experienta vizuala. Spun asta, pentru ca si eu am fost in aceasta pozitie, si am simtit ca efectiv mi se deschid ochii si inina experimentand ceva real, palpabil, dincolo de randurile cartilor, vazand la lucru un iconar.

Gandul meu de final este o recomandare: pentru cei care iubesc icoana si doresc sa invete, ii sfatuiesc sa aiba curaj, cu nadejde la Dumnezeu, se poate ajunge acolo unde constiinta deja iti spune ca poti ajunge. Exemplul meu de corporatist care a ajuns sa picteze la Iconari in Otopeni, pictand icoane si fresca in stilul traditional bizantin, de atat de putin timp, este unul elocvent pentru a demonstra ca Dumnezeu iubeste pe cei ce iubesc icoana, si ca ajutorul lui vine negresit, noi trebuie doar sa cerem."