La Otopeni, îl
pictează pe Ștefan cel Mare și tema a venit către el, prin prisma
faptului că Vasluiul este important în economia sfântului
moldovean. Despre Ștefan cel Mare spune că este un model de
viețuire, iubitor și creator de frumos, un caracter dârz,
trăsături pe care a încercat să le redea, atât prin detaliile
chipului, cât și prin postura siluetei. Preocupările Sfântului au
fost subliniate prin accesorii relevante: conducător de oști și
ctitor. Pentru detaliile de veșmânt, a întreprins o cercetare
amănunțită. La Nicolae Iorga a găsit remarca potrivit căreia,
veșmintele domnitorilor noștri nu sunt cele ale unor țărani
înstăriți, ci ale unor principi și ale unor împărați
bizantini. Veșmintele, în marea lor majoritate, erau de proveniență
venețiană. Artistul iconar nu s-a mulțumit cu detaliile din
tablourile votive, ci a mers la sursă și a găsit în muzee mostre
de veșminte din secolele al XV-lea și al XVI-lea, pe care le-a
adaptat contextului cerut. Spune că documentarea îl ajută să
pătrundă într-o lume nouă și, pictând, încearcă să aibă
acces la acea lume veche, iar darul iconarului este să facă
privitorul părtaș la acest privilegiu.
Despre Iconari în
Otopeni spune că a fost vizitator de la ediția I, când a cunoscut
colegi cu care a păstrat legătura. Despre Ioan Popa spune că este
un liant puternic și consideră că timpul scurt pe care acesta li-l
alocă, poate fi considerat o provocare de a-ți verifica limitele.
Și-ar dori să aibă ocazia să afle mai multe lucruri despre felul
în care lucrează ceilalți participanți, să aibă mai multă
lejeritate, deci un timp mai lung, și ar vedea un simpozion
organizat pe modelul unei tabere de creație, fără public, într-un
cerc mai restrâns, eventual în jurul unei lucrări comune, de
exemplu un iconostas sau pictura unei biserici, prilej cu care să
fie aduși la un loc artiști cu care dialogheaza bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu