Iulian Batalan a pictat, în clasa a XII-a, o copie a unei icoane bizantine pe carton. De atunci s-a aplecat spre studiul icoanei, încercând să se perfecționeze, mergând la surse și documentându-se sistematic.

La fel ca și colegul său, Marcel Furtună, cu care a studiat împreună la Facultatea de Teologie, artă sacră, la Iași, nu a putut veni la cea de-a doua ediție a simpozionului Iconari în Otopeni, la care a fost invitat.

Pe modelul tablourilor votive, îl înfățișază în această ediție pe Alexandru cel Bun. Lucrarea este inspirată de tabloul din turnul Mânăstirii Bistrița. Opțiunea pentru culoarea verde a stat la baza viziunii sale asupra domnitorului Alexandru cel Bun: un domnitor echilibrat și iubitor de pace. Motivele de pe veșmânt sunt cele specifice epocii lui Petru Rareș. În partea stângă, este înfățișată gramata patriarhala de la 1401 prin care a fost recunoscută Mitropolia Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol.

Urmărește îndeaproape simpozionul de la primele sale ediții, și-a procurat cataloagele tuturor edițiilor și este în legătură constantă cu iconarii, prin intermediul lui Marius Ghinea, participant și el la acest simpozion.

Deși i-ar plăcea să fie inovativ este, deocamdată, tributar modelelor consacrate. Consideră că șantierul este cea mai bună școală, pentru că majoritatea iconarilor se compune din autodidacți. Își dorește, ca privitorul, deopotrivă cu pictorul iconar, să își înalțe în fața icoanelor gândul de rugă și mulțumire către Dumnezeu. Spune că, în ce ne privește, comunicarea ne poate face calea mai ușoară.