Retrospectiv asupra conferintelor

Ziua a cincea a fost dedicată conferințelor. A fost un timp dens, în care, în prezența unui public nu foarte numeros dar foarte interesat de subiect s-au derulat conferințele anunțate.
 Părintele Jan Nicolae de la biserica din Alba, ce poartă hramul Sfinților Martiri Brâncoveni, ne-a prezentat rezultate ale cercetării domniei sale asupra dimensiunii iconografice a euharistiei la români. Cu un rar întâlnit dar al vorbirii, stăpânind în detaliu o vastă bibliografie, inclusiv internațională, părintele ne-a adus în atenție câteva reprezentări de referință ale lui Iisus Hristos Vița Vieții. Icoana, zugrăvită de Ioan Popa cu prilejul simpozionului din această primăvară, de la Cotroceni, icoană care alătură, în aceeași imagine pe Sfinții Martiri Brâncoveni și pe iisus Hristos în a cărui coastă se originează vrejul viței de vie, este considerată de către părintele Jan Nicolae a fi imaginea emblematică a acestui an.

A urmat expunerea domnului Romeo Andronic, despre restaurarea bisericii de la Mogoșoaia, o expunere densă, din care am aflat că inclusiv între straturile de pictură datate 1688 și, respectiv, 1705 există diferențe stilistice, deși, teoretic, sunt pictate de același meșter - Constantinos. Când între anii 1941 - 1943 Martha Bibescu restaurează cu resurse proprii biserica, pictura va fi încredințată unor pictori italieni. I.D. Ștefănescu a intervenit atunci personal și a stopat aceste lucrări de restaurare care, se pare, erau executate cu substanțe improprii. Între anii 1975 - 1982 pictura a trecut printr-o nouă încercare de restaurare. Etapa 2009 - 2014, care tocmai s-a încheiat a avut de rezolvat mai multe desprinderi ale stratului de zidărie, dar și ale stratului de culoare. Cea mai mare provocare cu care s-a confruntat echipa domnului Romeo Andronic a fost integrarea cromatică. În calitate de beneficiar, vă pot spune că lucrul este bine făcut.

După pauza de prânz, a fost rândul lui Vladimir Bulat să ne ofere o altă perspectivă asupra percepției contemporane a lui Brâncoveanu. Câteva fragmente din cronica lui Uric, cronicarul moldovean, ni-l înfățișează pe Brâncoveanu drept un prinț care a stricat vechea rânduială (?) și care și-a permis să bată monedă cu chipul său, ca într-o țară suverană. Cea de-a doua parte a expunerii domnului Vladimir Bulat a adus în discuție elemente ale iconografiei martirilor, așa cum apar ele reflectate de lucrările Elenei Murariu. A fost subliniat efortul artistei, întins pe mai bine de două decenii de a stabili câteva coordonate clare ale reprezentării Brâncovenilor, fundamentat în surse documentare de primă mână și înglobate într-o viziune artistică personală de excepție.

Părintele diacon Cornel Coman ne-a împărtășit provocările cu care se confruntă un imnograf, atunci când trebuie să adune la un loc lucrurile relevante pentru istoria unui sfânt. Căutările în domeniul metricii, aflarea cuvântului propriu sensului prim, care, însă, să aibă și virtuți expresive, sunt doar câteva dintre obstacolele pe care le are de depășit cel ce se încumetă să compună astăzi o slujbă pentru un sfânt intrat recent în panteonul național, așa cum este și cazul Sfinților Brâncoveni. Discuția s-a lărgit asupra cuvintelor recente, neologisme de exemplu, despre care părintele diacon consideră că nu au ce căuta în limbajul liturgic, dar, din sală, au fost voci care au susținut faptul că omul modern are dreptul să înțeleagă acest limbaj viu, purtător de sens și că, la rigoare, omul contemporan ar fi dispus, poate, să sacrifice forma pentru o mai bună înțelegere a conținului.

Nu a mai fost timp să repertoriem motivele brâncovenești, așa cum ne propuseserăm și Ana - Maria Goilav ne-a promis că ne va prezenta în această seară, la vernisaj, ideea martirionului călător. În schimb, am beneficiat de un excurs extrem de bine documentat în contemporaneitatea lui Brâncoveanu, oferit, chiar lângă panourile crude, de doamna Doina Mândru. Domnia sa ne semnealează faptul că în arta brâncovenească există influențe ale renașterii târzii, laolată cu elemente de decorație vegetală venite pe filieră orientală și că importul de elemente stilistice limitează originalitatea artei brâncovenești. Artă care este potrivită pentru spații mici, nu pentru catedralele contemporane. Și că, așa cum dacă Brâncoveanu ar fi trăit astăzi ar fi avut o mașină de ultimul tip, este necesar ca și demersul nostru să fie unul realist, care să recupereze tradiția, fără însă a-i rămâne captivi. 

Discuțiile ar fi continuat până târziu, în noapte, dacă toți participanții nu ar fi fost epuizați. Era o stare de efervescență spirituală, din care ne-am desprins cu greu.

O tânără familie din Ploiești era pe punctul de a pierde trenul. Lor le datorăm minunatele imagini și, lucru prețios, înregistrarea conferințelor. Cineva a venit special de la Bacău și a rămas cu noi în tot acest timp și nu puțini au fost cei care ne-au încurajat să continuăm.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mădălina Mirea, curator eveniment